Curtea Europeană a Drepturilor Omului în fața unui caz controversat: simbolurile religioase în clădirile publice

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a început examinarea unei cauze controversate care solicită eliminarea simbolurilor religioase din clădirile publice. Cazul, denumit Uniunea Ateiștilor v. Grecia, se concentrează asupra unui aspect delicat al libertății religioase și al patrimoniului cultural european. ADF International, organizație non-guvernamentală care apără drepturile fundamentale, a intervenit în proces susținând că simbolurile religioase, cum ar fi icoanele și arta creștină, reflectă tradițiile unei țări și nu pot fi abandonate sub pretextul unei interpretări eronate a libertății de conștiință.

Ateiști în căutarea unei judecăți corecte

Cazul provine din Grecia, unde doi cetățeni, identificându-se ca ateiști, au cerut îndepărtarea simbolurilor creștine aflate în sala de judecată în timpul proceselor privind probleme religioase. Aceștia au argumentat că prezența icoanelor le afectează dreptul la un proces echitabil, susținând că acestea sunt discriminatorii și compromit obiectivitatea instanței. Cererea lor a fost refuzată de instanțele grecești, stârnind o dezbatere aprinsă.

Adina Portaru, consilier juridic senior la ADF International, a declarat: „Display-ul simbolurilor religioase în spațiile publice nu contravine legislației drepturilor omului. Spațiile publice nu ar trebui să fie deprivată de cruci, icoane sau alte simboluri care au o semnificație religioasă, culturală și istorică.”

Contextul cultural și istoric

Intervenția ADF International în acest caz subliniază faptul că CEDO a recunoscut întotdeauna o marjă largă de apreciere pentru statele membre ale Consiliului Europei în privința宗religiei în viața publică. Dreptul de a nu fi ofensat de imaginea unei religii nu ar trebui să contravină libertății de conștiință a celorlalți. „Neutralitatea statului nu trebuie să însemne ostilitate față de creștinism”, susține Portaru, evidențiind relevanța contextului socio-cultural al Greciei.

Practici anterioare din Europa arată că simbolurile religioase sunt integrate în instituțiile statului. De exemplu, crucifixele sunt prezente în școlile din Italia, iar lucrările de artă religioasă sunt expuse în tribunale istorice din Austria și Spania. În Franța, instanțele au decis că imaginile religioase sunt acceptabile în clădirile publice atunci când îndeplinesc un scop cultural sau istoric.

O hotărâre anterioară ca precedent

CEDO a abordat o problemă similară în cazul Lautsi v. Italia din 2011, un caz emblematic referitor la crucifixe în sălile de clasă. Instanța a concluzionat că expunerea unui crucifix nu constituie indoctrinare și nu interferează cu dreptul la libertatea de gândire sau conștiință. Aceasta reafirmă ideea că simbolurile religioase sunt parte integrante a moștenirii culturale europene.

Portaru a adăugat: „Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează cu tărie libertatea religiei. Simbolurile sau arta religioasă, cum ar fi icoanele ortodoxe vechi de secole, nu impun o credință nimănui și nu influențează deciziile judiciare.”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului va lua acum în considerare cazul, având în vedere pledoariile părților și intervențiile terților. Rămâne de văzut ce decizie va lua instanța, dar este clar că acest caz va influența discuțiile viitoare despre libertatea religioasă și patrimoniul cultural în Europa.