Fotografiile de familie, portretele sau amintirile din vacanțe păstrează, adesea, un loc special în sufletele noastre, chiar dacă timpul le-a lovit cu umezeala, crăpăturile sau culoarea îngălbenită. De cele mai multe ori, însă, readucerea acestor imagini la viață pare o misiune inabordabilă, din cauza obstacolelor aparent insurmontabile ale timpului și emoției. Recent, însă, progresul tehnologic și inteligența artificială oferă o nouă perspectivă: restaurarea și colorizarea fotografiilor vechi pot fi acum ceva mai accesibile și mai spectaculoase, dacă știi să le folosești corect.

Digitalizarea corectă, fundamentul restaurării
Primul și cel mai important pas în orice proces de revitalizare a unei fotografii vechi este digitalizarea acesteia la o rezoluție cât mai bună. Chiar dacă orice smartphone modern poate captura o imagine, specialiștii recomandă scanarea pentru a păstra cele mai fine detalii și a evita deformările cauzate de reflexii sau umbre. În lipsa unui scanner, fotografiile pot fi surprinse cu telefonul, cu condiția să fie puse pe o suprafață plată, cu o lumină uniformă, iar telefonul să fie perfect paralel cu imaginea. Acest estradament minorează distorsiunile și păstrează cadrele originale intacte, urmând apoi să lucrezi pe copiile digitalizate, pentru a păstra originalul nemodificat.

O regulă esențială este păstrarea unui fișier original digital, nealterat, și realizarea mai multor copii pentru diferite etape ale procesului. În felul acesta, dacă AI-ul face greșeli sau dacă decizi să încerci alte variante de culoare, te poți întoarce ușor la prima versiune, fără a pierde progresul. În plus, păstrarea într-un dosar separat a fotografiilor din aceeași perioadă îți permite să compari tonurile și culorile, astfel încât rezultatele finale să fie coerente și credibile.

Alegerea instrumentelor și setarea așteptărilor
Odată digitalizată imaginea, urmează pasul cel mai delicat: alegerea tehnologiei. Soluțiile de inteligență artificială disponibile pe piață sunt diverse, însă nu toate aduc aceleași rezultate, mai ales în cazul fotografiilor cu fețe sau detalii fine. Într-un ghid recent, se recomandă folosirea Adobe Firefly pentru că are funcții de generare și „peticire” — utile pentru eliminarea zgârieturilor, pete sau zone lipsă, și se integrează cu Photoshop pentru retușuri mai fine. Ideea nu este să înlocuiești complet editarea manuală, ci să folosești AI-ul pentru a elimina cele mai enervante defecte, reducând astfel timpul dedicat procesului de restaurare.

Este însă crucial să gestionezi așteptările. AI-ul nu „știe” culoarea originală a fiecărei părți din fotografie, ci face presupuneri bazate pe modele cunoscute. Astfel, rezultatul poate fi frumos, dar nu întotdeauna fidel istoric. Diferențe minore, precum nuanța rochiei bunicii sau culoarea autovehiculului, pot fi ajustate ulterior, dar accentul trebuie pus pe tonurile pielii, ochii și textura părului, unde algoritmul se comportă cel mai natural.

Flux de lucru: de la reparații la colorizare
Un proces organizat, etapizat, aduce cele mai bune rezultate. Înainte de orice, trebuie să specifici clar ce problema să fie rezolvată: pete, fisuri sau zone decolorate, iar exemplele concrete ajută AI-ul să nu „reinterpretare” imaginea, ci să o restaureze fidel. În cazul textelor sau inscripțiilor, e indicat să păstrezi formatarea originală, fie să le elimini complet dacă nu se potrivește, pentru a evita inserții lipsite de realism.

După o rundă inițială de corectare, se trece la rafinare. Nu trebuie să te aștepți la perfecțiune din prima încercare: tonurile pot părea portocalii, ochii nenatural sau contrastul prea modern. În aceste situații, prompturile trebuie ajustate: ceri culori naturale, aspect apropiat de fotografiile analogice sau tonuri neutre. Procesul de rafinare poate necesita multiple încercări, dar păstrarea unor versiuni de lucru reprezintă o strategie bună pentru a evita dezamăgirea dacă o încercare nu iese cum te așteptai.

Un aspect esențial este și controlul decupajului și al cadrului. AI-ul poate modifica uneori spontan aceste elemente, deci trebuie să specifici clar să păstreze limitele stabilite. În cazul fotografiilor degradate, recomandarea este să lucrezi în etape: curățare, apoi colorizare și, în final, retuș fin. Astfel, rezultatele vor fi mai controlate și mai credibile.

Capcane și verificări pentru autenticitate
Deși tehnologia avansează rapid, pot apărea și capcane. În situațiile în care anumite detalii lipsesc, modelul AI poate completa cu ceea ce „ar fi fost” plauzibil, dar nu neapărat real. O problemă frecventă este apariția unor trăsături fictive sau a unor detalii care nu au existat, precum riduri sau bijuterii. De aceea, verificarea fiecărui rezultat, comparativ cu originalul, este obligatorie pentru a evita crearea unor imagini false, dar convincătoare.

De asemenea, trebuie să menții un stil coerent pentru un set întreg de fotografii din aceeași perioadă. Varianțele între imagini pot crea disconfort vizual, dacă nu urmezi același gust și aceleași setări de culoare și contrast. Notarea prompturilor și păstrarea aceluiași „gust vizual” devin o metodă utilă pentru a păstra unitatea stilistică, făcând ca toate amintirile să fie parte din același „albume” vizual.

În definitiv, restaurarea cu ajutorul AI-ului trebuie abordată ca pe o artă subtilă, menită să păstreze autenticitatea și să evite exagerările. Păstrarea detaliilor discrete, lăsarea unor mici imperfecțiuni sau a tonurilor naturale face ca rezultatul final să pară nu doar tehnic corect, ci și uman și plauzibil. Tehnologia actuală aduce o perspectivă nouă asupra păstrării și redescoperirii amintirilor din trecut, oferind o șansă reală ca aceste povești vizuale să nu se piardă, ci să se reînnoade cu adevărat.