Plantele au propriile lor moduri de a interacționa cu mediul înconjurător, orientându-se spre soare pentru a prinde razele solare sau agățându-se de un gard pentru a urca mai sus. Deși nu dețin un sistem nervos ca oamenii, ele posedă o formă de sensibilitate diferită, care atrage interesul cercetătorilor în ultimii ani, potrivit unei publicații de știri.

„Sensibilitatea plantelor nu trebuie confundată cu emoțiile sau sentimentele umane. Este mai degrabă abilitatea de a recepționa și procesa informații din mediul înconjurător, în mod precis și continuu, ceea ce le determină să reacționeze, fie vizibil, fie invizibil pentru noi”, explică pentru o agenție de presă o biologă specializată în biologie celulară și coautoare a unei cărți despre sensibilitatea plantelor, lansată recent.

Ideea că plantele sunt sensibile nu este nouă; gânditori precum Charles Darwin sau Claude Bernard au discutat despre aceste aspecte încă din secolul al XIX-lea. Însă, progresele din biologia modernă confirmă această capacitate în mod constant.

Plantele pot capta mesaje din aer, atingându-se sau comunicând prin rădăcini în secret, vibrează în ritmul zgomotelor din jur. Pentru a înțelege această sensibilitate, trebuie să analizăm senzorii localizați pe membrane, care înconjoară celulele plantelor.

La aceste niveluri, plantele recepționează informații din mediu, transformându-le în semnale electrice. De exemplu, Drosera tokaiensis, o plantă carnivoră cu flori violete, în momentul în care detectează prezența unei omide flămânde, generează semnale electrice.

„Aceste semnale nu sunt exact aceleași cu cele care circulă prin sistemul nervos al animalelor, dar sunt extrem de asemănătoare”, explică biologul. În plus, hormonii din plante – fitohormoni – transportă și ei informații prin întreg organismul plantei, contribuind la coordonarea reacțiilor biochimice generale.

Astfel, aceste semnale electrice și hormonale declanșează reacții biochimice în plantă, influențând creșterea și metabolismul acesteia.



Sursa articol