Creierul adolescentin: Cât de „neformat” este, de fapt? Bucuria și frustrarea conviețuirii cu un adolescent includ, inevitabil, afirmația: „Creierul lui/ei nu e format încă”

De unde vine mitul vârstei de 25 de ani?

Totul a pornit de la studii de imagistică cerebrală din anii ’90 și 2000. Cercetătorii au observat schimbări semnificative în creierele copiilor și adolescenților. Datele disponibile se opreau în jurul vârstei de 20 de ani, ceea ce a dus la o estimare: dezvoltarea s-ar încheia pe la mijlocul deceniului trei. Această estimare, având la bază date incomplete, s-a transformat treptat într-o „realitate” acceptată de mulți.

O cercetătoare în neuroștiințe, Kate Mills, recunoaște că nu înțelege de ce s-a ales „25”. Larry Steinberg, un reputat cercetător în dezvoltarea adolescenților, confirmă că această cifră nu are o bază științifică solidă și a ajuns în cultura populară prin „telefonul fără fir”.

Ce spun noile cercetări despre dezvoltarea creierului?

Un studiu recent, publicat în noiembrie 2025 de Universitatea din Cambridge, a analizat peste 4.000 de scanări RMN, de la nou-născuți până la persoane de 90 de ani. Concluzia: creierul continuă să se „recableze” semnificativ până spre începutul vieții adulte, uneori chiar după 30 de ani.

Cortexul prefrontal, responsabil pentru luarea deciziilor, controlul impulsurilor și planificare, nu este „offline” până la 25 de ani. Acesta este prezent și activ încă de la naștere, rafinându-se continuu. În jurul vârstei de 25 de ani se încheie procesul de mielinizare, adică învelirea conexiunilor neuronale cu un strat izolator. Este un moment important, dar nu unic. Creierul nostru continuă să se modifice pe tot parcursul vieții.

Adolescenții nu sunt „incapabili” din punct de vedere neurologic

Ideea că adolescenții iau decizii proaste din cauza unui lob frontal „incomplet” este o simplificare exagerată. Adolescenții experimentează presiune socială și emoții intense, ceea ce îngreunează procesarea consecințelor pe termen lung (fenomen denumit de cercetători „hot cognition”). Adulții sunt influențați de acești factori, de asemenea. Contextul este, așadar, crucial. Un adolescent care ia decizii singur, fără presiunea grupului, poate reacționa la fel de bine ca un adult.

În Scoția, de exemplu, recomandările folosite de judecători la stabilirea pedepselor tratează persoanele sub 25 de ani ca fiind distincte din punct de vedere al dezvoltării, bazându-se pe o estimare științifică încă discutată.

Creierul uman este un organ complex, flexibil și fascinant. Se dezvoltă, se adaptează și se reorganizează pe tot parcursul existenței.