În secolul al XVII-lea, o carieră abandonată din Napoli a fost transformată într-un osuar, adăpostind victimele epidemiilor devastatoare care afectau orașul. Această locație, cunoscută sub numele de galeriile Fontanelle, a evoluat de-a lungul timpului, devenind un loc de pomenire și de spirit comun pentru locuitorii orașului.

În 1872, autoritățile religioase au decis să amenajeze galeriile Fontanelle ca spațiu accesibil, unde se oficiau slujbe pentru sufletele celor decedați. Această inițiativă a transformat osuarul într-un focal de aducere aminte și reculegere. Odată cu timpul, napolitanii au dezvoltat un cult al craniilor, practicând ritualuri prin care le curățau, le împodobeau și se rugau pentru ele. Se credea că aceste acte de venerare vor aduce sănătate și noroc.

Însă, în anii ’60 și ’70, Biserica Catolică a intervenit, interzicând aceste practici tradiționale. În ciuda restricțiilor, moștenirea culturală și amintirile legate de cultul craniilor continuă să fie parte integrantă a memoriei colective a napolitanilor. Această tradiție persistă, evocând discuții despre spiritualitate și despre relația oamenilor cu moartea.

Astăzi, galeriile Fontanelle rămân o destinație turistică importantă, atrăgând vizitatori interesați de istoria și tradițiile orașului Napoli. Celebrarea unor ritualuri anterioare și amintirea victimelor, în special în contextul epidemiilor, sunt teme relevante în cultura italiană.

În concluzie, osuarul de la Fontanelle nu este doar un loc de odihnă pentru cei plecați, ci și un simbol al tradițiilor napolitane. Continuarea interesului pentru acest loc relevă dorința oamenilor de a explora legăturile profunde dintre viață și moarte, invitând astfel la o informare și o cercetare continuă a acestei părți fascinante a istoriei italiene.