Amenințările lui Donald Trump, care au început săptămâna cu promisiuni de „crime de război” și distrugerea unei „întregi civilizații” în cazul în care Iranul nu ar accepta condițiile impuse, par să se transforme într-o strategie care dezvăluie o poziție fragilă. Finalul de săptămână dezvăluie o scădere a avantajului tactic al fostului președinte american, pe fondul unor probleme economice interne accentuate.

Presiuni economice și inflație în creștere

Veștile economice de vineri au adus un aer sumbru, complicând abilitatea lui Trump de a menține presiunea și de a negocia dur cu Iranul. Șocul petrolier cauzat de criza din Strâmtoarea Hormuz a generat o creștere a inflației de 0,9% doar în luna martie, cea mai mare creștere lunară din ultimii patru ani. Rata anuală a inflației a atins 3,3%, cea mai ridicată din timpul mandatului lui Trump. Prețul benzinei a crescut cu 21,2% în aceeași lună, atingând un record istoric. Indicele de încredere al consumatorilor din Universitatea din Michigan, un indicator important al optimismului economic, a atins un minim istoric, începând cu 1952.

Aceste evoluții pot fi doar începutul. Analiza CNN sugerează că inflația ar putea continua să crească în următoarele luni, chiar și în cazul unei încetări rapide a conflictului și al redeschiderii Strâmtorii Hormuz. Un asemenea scenariu economic sumbru ar putea afecta negativ campania electorală din noiembrie, unde republicanii se confruntă deja cu dificultăți în menținerea controlului asupra Camerei Reprezentanților.

Încercarea de a salva aparențele

Presiunea economică îl obligă pe Trump să caute o soluție pentru încheierea conflictului și redeschiderea strâmtorii, ceea ce îi reduce, în mod evident, manevrabilitatea în negocierile cu Iranul. Anunțul încetării focului de marți a generat dezbateri aprinse privind intențiile reale ale lui Trump. Acesta a stabilit un ultimatum pentru Iran, amenințând cu atacuri asupra infrastructurii iraniene.

O serie de nereguli au apărut cu privire la termenii încetării focului. Părțile implicate nu au reușit să cadă de acord asupra detaliilor, oferind versiuni conflictuale despre planul iranian în zece puncte, posibilitatea ca Iranul să controleze temporar strâmtoarea, sau dacă încetarea atacurilor israeliene asupra Hezbollah în Liban a fost inclusă în acord. În consecință, administrația Trump pare mai nerăbdătoare să ajungă la o înțelegere decât Iranul, manifestând o oarecare toleranță față de Teheran în privința a două probleme majore.

Reacțiile contradictorii la adresa Iranului

Israelul a continuat să atace Hezbollah în Liban, ceea ce Iranul și Pakistanul consideră o încălcare a încetării focului, în timp ce Statele Unite și Israelul contestă aceste acuzații. Administrația Trump a minimalizat problema, iar vicepreședintele JD Vance a sugerat că disputa este o „neînțelegere”. Trump i-a cerut prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu să calmeze situația.

Cu toate acestea, Strâmtoarea Hormuz nu este încă complet deschisă, în ciuda declarațiilor anterioare ale lui Trump. Reacțiile administrației americane au fost mai blânde comparativ cu amenințările inițiale. Secretaria de presă de la Casa Albă a declarat că au observat o „ușoară creștere” a traficului, dar că va mai dura până la revenirea la normalitate.

Vineri, Trump a acuzat Iranul că „face o treabă foarte proastă” în ceea ce privește transportul de petrol prin Strâmtoarea Hormuz. El a adăugat că iranienii „nu au cărți de joc, în afară de șantajul pe termen scurt al lumii prin utilizarea căilor navigabile internaționale. Singurul motiv pentru care sunt în viață astăzi este să negocieze!”

În ciuda acestor declarații, Iranul pare să dețină inițiativa, amenințând în mod repetat că va abandona negocierile. Administrația americană încă trimite oficiali în Pakistan, chiar și în contextul unor nerespectări evidente ale acordului de către Iran. Se pare că Trump este mult mai nerăbdător să încheie un acord decât Iranul.

Iranul are un avantaj economic prin controlul Strâmtorii Hormuz, ceea ce îi conferă o putere de negociere considerabilă. Din perspectivă strategică, Teheranul are motive solide pentru a rămâne ferm pe poziții. În contrast, războiul are un termen limită în Statele Unite, unde opinia publică nu a fost niciodată solidă.

Republicanii sunt îngrijorați de efectul negativ al crizei economice asupra rezultatelor în alegerile din 2026. Chiar dacă Trump ar putea dori să impună condiții dure, relația cu Israelul ar putea influența strategia sa. Oficialii americani se pregătesc pentru negocieri în Pakistan, fără a obține însă avantajul tactic dorit.