Imaginația, o abilitate umană în declin: De la filmele „remake” la dependența de ecrane

Bucuria de a ne imagina lumi noi pare să pălească în fața consumului tot mai mare de conținut „pre-fabricat”. Un articol din cotidianul spaniol El Pais atrage atenția asupra unei probleme mai puțin discutate, dar cu consecințe profunde: atrofia imaginației. Studiile arată că această capacitate umană, esențială pentru creativitate, empatie și dezvoltare personală, este în declin, influențată de o serie de factori, de la tehnologie la industria de divertisment.

Unul dintre motivele pentru care scăderea imaginației trece mai puțin observată este dificultatea de a o măsura. Spre deosebire de memorie sau atenție, care pot fi evaluate prin teste specifice, imaginația este mai greu de cuantificat. Cu toate acestea, putem analiza creativitatea în diferite domenii, inclusiv în spațiul artistic. Un studiu realizat în 2011 la The College of William & Mary a relevat o scădere a capacităților creative începând cu anii ’90.

Hollywood și filmele „pre-imaginate”

Hollywoodul, un important furnizor de conținut, pare să contribuie la această tendință. The New York Times notează dominația filmelor tip „remake”, „sequel” sau „prequel”, care se bazează pe povești existente, în detrimentul unor idei originale. De asemenea, petrecem tot mai mult timp privind ecrane. Conform unui studiu din Spania realizat de ElectronicsHub, oamenii petrec aproape 35% din timpul lor uitându-se la un ecran, aproximativ șase ore pe zi.

Acest consum pasiv de informații, prin videoclipuri scurte și extrem de vizuale, nu presupune efortul de a imagina. Comparativ cu lectura unei cărți, care solicită imaginația, aceste stimuli necesită doar atenție pasivă. Consecințele acestei atrofieri sunt multiple, de la asfixia creativă generalizată la dependența de stimuli externi și chiar la o scădere a empatiei.

Creierul, ecranele și viitorul imaginației

El Pais citează-o pe doamna Begoña Quesada, jurnalistă și autoare a cărții „În apărarea imaginației”. Domnia sa observă că creierul este un organ adaptabil, care se schimbă în funcție de modul în care îl folosim. Folosirea repetată a ecranelor, subliniază doamna Quesada, lasă anumite zone ale creierului „părăsite”.

Quesada a fost martora atrofierii imaginației în timpul pandemiei, observând modul în care copiii săi interacționau cu școala și prietenii, aproape exclusiv online. „M-am gândit că, dacă materia primă a imaginației, realitatea pe care o percepem, depinde tot mai mult de tehnologie, însăși imaginația, așa cum o înțelegem astăzi, se schimbă. Ba chiar, este amenințată”, a declarat doamna Quesada.

Un alt exemplu îngrijorător este parteneriatul dintre compania Mattel și OpenAI, pentru a crea un produs care ar putea permite copiilor să converseze cu ChatGPT prin intermediul unei păpuși Barbie. Doamna Quesada consideră că este o greșeală, deoarece copiii nu au nevoie ca jucăriile să vorbească pentru a prinde viață.

Un alt expert citat de El Pais, domnul Fernando Valverde, poet și profesor, subliniază importanța imaginației pentru empatie. „Marele instrument al binelui moral este imaginația”, declara poetul britanic Percy Shelley, citat de domnul Valverde.

Pentru a stimula imaginația studenților săi, domnul Valverde a implementat un experiment inedit. Interzice utilizarea oricărei tehnologii create după secolul al XIX-lea, inclusiv pixuri. Experimentul a avut un impact pozitiv, studenții reînvățând să socializeze și să aprecieze timpul petrecut în absența ecranelor.

În concluzie, pierderea capacităților imaginative este o problemă reală. Reîntoarcerea la lectură, implicarea activă în poveste și „credința” în lumea textului, pot contribui la cultivarea imaginației.