O descoperire revoluționară în domeniul materialelor face valuri în lumea științei, promițând reconfigurarea fundamentală a modului în care percepem și utilizăm plasticul și sticla în industrie. Cercetătorii de la Universitatea și Centrul de Cercetare Wageningen din Olanda au creat un nou material, numit compleximer, care sfidează legile clasice ale fizicii materialelor și poate schimba radical perspectivele asupra durabilității și funcționalității produselor din plastic.

### O combinație neașteptată: rezistență și flexibilitate

Până acum, societatea și industria au fost convinse că proprietățile sensibile ale sticlei vis-à-vis de modelare și impact fac din aceasta un material fragil. În schimb, plasticul a fost apreciat pentru rezistența la impact și pentru ușurința de prelucrare, dar incapabil să ofere același nivel de estetică și transparență. Cât privește această problemă, cercetătorii olandezi au reușit să creeze un hibrid de culoarea chihlimbarului care aduce împreună cele mai bune caracteristici ale ambelor materiale.

Rezultatele studiului indică faptul că noul compleximer poate fi frământat, suflat sau modelat la temperaturi variabile, fără a-și pierde rezistența. În ciuda așteptărilor în domeniu, acest material sfidează paradigma conform căreia fragilitatea și ușurința de remodelare trebuie să fie incompatibile. „Rezultatele arată că materialele asemănătoare sticlei pot fi ușor de prelucrat fără a pierde din rezistență,” explică profesorul Jasper van der Gucht, coordonatorul cercetării, adăugând că această descoperire contrazice modelele clasice din fizică, deschizând astfel noi capete de drum.

### Secretul stării moleculare: „magnetismul” molecular

Key-ul acestei inovații stă în modul în care moleculele sunt menținute în structură. Spre deosebire de plasticele tradiționale, bazate pe legături chimice rigide și permanente, compleximerii utilizează forțe fizice între lanțurile polimerice încărcate electric. Aceste lanțuri acționează ca niște magneți moleculari, atrăgându-se reciproc, dar păstrând flexibilitatea.

Această structură relativ inedită permite materialului să fie foarte adaptabil și capabil să absoarbă șocurile, în același timp fiind ușor de modelat sau de reparat. „Aceste forțe acționează pe distanțe mai mari, iar lanțurile au mai multă flexibilitate,” explică cercetătorii. În plus, comportamentul neașteptat al compleximerului a stârnit entuziasm, fiind considerat o perspectivă promițătoare pentru dezvoltarea de materiale avansate și mai sustenabile, capabile de auto-reparare.

### Viitorul materialelor sustenabile: reparații simple și recilcare

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui material este capacitatea de auto-reparare, ce poate fi activată prin simpla încălzire sau presare. În practică, această caracteristică poate duce la produse mai durabile, precum panouri, mobilier sau materiale de construcții, eliminând sau reducând necesitatea reparațiilor costisitoare și consumatoare de resurse. În viitor, reparațiile ar putea fi realizate doar cu ajutorul unei surse obișnuite de căldură, ceea ce ar implica mai multă accesibilitate și sustenabilitate.

Deși versiunea actuală a compleximerului este derivată din resurse fosile, comunitatea științifică lucrează intens pentru a dezvolta variante mai ecologice. Se intenționează ca acest material să fie nu doar reciclabil și reparabil, ci și biodegradabil, contribuind astfel la eforturile globale de reducere a poluării generate de plastic. „Scopul declarat nu este doar crearea unor materiale mai bune, ci și un viitor mai sustenabil pentru plastic,” adaugă cercetătorii.

Pe măsură ce studiile avansează, posibilitatea ca acest tip de material să devină un standard pentru industrie aduce în prim-plan o viziune revoluționară: o economie circulară în care durabilitatea, adaptabilitatea și sănătatea mediului sunt priorități. Între timp, compleximerii reprezintă un pas important spre un viitor în care materialele pot fi nu doar puternice și funcționale, ci și prietenoase cu planeta.