Robotii umanoizi, odată considerați doar un vis SF, devin treptat parte integrantă a industriei moderne, fiind tot mai intens utilizați în depozite, laboratoare, fabrici și chiar spații publice. Odată cu creșterea sofisticării acestora, și riscurile asociate nu mai pot fi neglijate. Creșterea puterii actuatoarelor, autonomia, calitatea senzorilor și integrarea AI le conferă utilitate, dar și o potențială periculozitate dacă apare o defecțiune sau o comandă greșită. În aceste condiții, nu mai are sens întrebarea dacă “te lupți” cu robotul, ci cum pot fi gestionate rapid situațiile de urgență pentru protejarea oamenilor și echipamentelor.

Pentru a preveni accidentele grave, trebuie să existe o procedură clară de intervenție, capabilă să reducă rapid riscul. În orice incident, prioritatea absolută trebuie să fie limitarea daunelor pentru persoane și prevenirea avariilor la echipament. În această abordare, siguranța nu mai este doar o soluție de moment, ci un sistem bine pus la punct, care guvernează reacțiile în situații critice. Iată cele mai eficiente patru metode de stopare a unui robot care au fost expuse și explicate în mediul specializat.

Unul dintre cele mai directe și eficiente moduri de oprire este scoaterea alimentării cu energie a robotului. Pentru roboții mobili, bateria este sursa principală, iar deconectarea acesteia duce aproape instantaneu la oprirea completă a mișcării. Totuși, această metodă vine cu riscuri majore: majoritatea roboților au baterii poziționate în zone periculoase, precum trunchiul sau spatele, și scoaterea bruscă poate duce la căderi necontrolate, cauzând răni serioase. În plus, unele modele dispun de pachete duale, “hot-swappable”, astfel încât scoaterea unui singur pachet nu oprește complet robotul, iar o intervenție din grabă, fără cunoaștere precisă, poate duce la dezactivări incomplete și la pierderea timpului prețios.

O altă metodă este destabilizarea mecanică, fie prin împingere, fie prin blocarea rapidă a senzorilor. La roboții bipedi, dezechilibrul poate fi rapid, iar pentru cei patrupedi, deși mai dificil, totuși posibil. Însă, această tactică are riscul de a fi imprevizibilă și de a cauza accidentări dacă robotul căzut lovește pe cineva sau dacă se deplasează haotic. În cazul roboților pe roți, această metodă devine mai săracă în eficiență, deoarece aceștia pot continua să funcționeze chiar și după impact, controlul inerției fiind diferit.

Blocarea senzorilor este de asemenea o strategie care poate neutraliza comportamentul nedorit. Roboții autonomi se bazează pe percepție pentru navigație și evitarea obstacolelor. Când le obstructionezi vederea, le forțezi intrarea într-un mod de siguranță, ceea ce poate duce robotul să se oprească sau să-și reducă activitatea. Totuși, această metodă trebuie folosită cu precauție, mai ales dacă robotul este controlat de un operator uman, care ar putea fi chiar mai dezorientat și imprevizibil dacă și-a pierdut percepția asupra spațiului.

Cea mai sigură și consacrată metodă rămâne însă butonul roșu de urgență — E-stop. Acesta trebuie să fie poziționat vizibil și accesibil încă din momentul instalării, pentru a permite o acțiune rapidă și controlată în situații de risc. În multe cazuri, apăsarea butonului declanșează o procedură de oprire controlată a robotului, care poate duce la coborârea în poziție sigură, reducând riscul de accidentări. În organizații de supraveghere, însă, instruirea și simulările periodice sunt vitale, pentru ca personalul să știe exact cum să acționeze și să nu piardă timpul în momentele critice.

Intervenția asupra sursei de comandă, fie că e vorba de un operator care controlează robotul prin controller, consolă sau chiar comenzi vocale, reprezintă o abordare strategică. În situațiile de urgență, oprirea rapidă a fluxului de comenzi, fie prin dezactivarea legăturii cu operatorul, fie prin blocarea sistemelor de control, poate fi soluția cea mai eficientă. În astfel de momente, însă, trebuie acționat cu precizie și cu respectarea strictă a procedurilor, pentru a evita agravarea situației.

Chiar dacă aceste metode exclud riscul de accidente majore, prevenția rămâne esențială. Înainte de a pune în funcțiune un robot, trebuie luate măsuri riguroase: delimitarea perimetrelor de siguranță, verificarea parametrilor de funcționare, verificarea software-ului și asigurarea acțiunilor corecte de oprire în caz de nevoie. Indiferent de tehnologie, orice eroare în calibrare sau orice perturbare în teleoperare poate avea consecințe serioase, motiv pentru care monitorizarea constantă și pregătirea personalului sunt o prioritate absolută.

Lumea devine tot mai electronică și mai automatizată, iar robotizarea va continua să se extindă. Până când inteligența artificială și tehnologiile de siguranță evoluează și mai mult, cunoașterea și aplicarea unor soluții eficiente de oprire în urgență vor rămâne elementul-cheie în gestionarea corectă a acestor noi parteneri mecanici. Pentru operatori și ingineri, învățarea rapidă a acestor proceduri și conștientizarea riscurilor sunt fundamentale pentru a transforma un sistem de siguranță în unelta supremă de protecție. În această nouă eră, nu numai că utilizăm roboți, ci și știm cum să îi oprim în siguranță, dacă situația o cere.