Artă și algoritmi: Povestea Lolitei create de un IT-ist pasionat de literatură și tehnologie

Un nou personaj virtual face valuri în lumea digitalului: Lolita Cercel, o cântăreață virtuală creată de un programator român cunoscut sub numele de Tom. Acest creator preferă să rămână în umbră, alegând să nu își dezvălui identitatea, dar a explicat în exclusive pentru un interviu că Lolita a fost concepută ca un personaj, asemănător cu cei din romanul unui scriitor: „Am creat-o efectiv așa cum un scriitor face un personaj pentru un roman.” Inspirat de poezie veche românească, de Miron Radu Paraschivescu, și de dorința de a combina poezia cu tehnologia, Tom a dezvoltat-o pe Lolita ca pe o creație artistică pur digitală.

De ce Lolita și nu Anna Karenina sau Betty Boop?

Numele personajului nu pare aleatoriu. Tom explică de ce a ales „Lolita”: „Da, de Lolita este vorba, de Lolita Cercel, cântăreața creată exclusiv cu IA de un IT-ist pasionat de Miron Radu Paraschivescu și tehnologie.” În timp ce numele acesteia poate părea straniu pentru cineva familiarizat cu mari opere literare, alegerea nu a fost întâmplătoare. Creatorul preferă să se păstreze discret, fiind convins că această creație nu va ieși pe scenă în carne și oase, ci va rămâne un experiment artistic și tehnologic. În opinia lui, diferența fundamentală dintre o artă autentică umană și cea produsă de Inteligență Artificială constă în risc și autenticitate. „În timp ce oamenii creează artă reală, IA-ul nu poate să genereze mai mult decât un fanfic”, afirmă.

Viralitatea nu înseamnă valoare artistică

Lansarea Lolitei a fost un succes în mediul online, dar această viralizare nu echivalează neapărat cu valoare artistică. Autorul ei admite că intenția sa este mai mult să testeze limitele tehnologiei și să obțină atenție, decât să realizeze o capodoperă. „Lolita suferă mereu, pe ea o părăsește toată lumea, e singură, nu are chef de mâncare, fumează și plânge – depresia comună a oricărui urban decent, cetățean integrat al Apocalipsei.” Caracterizarea personajului virtual subliniază superficialitatea și artificialitatea sa, în timp ce replicile ei sunt generate de algoritm, nu din trăiri autentice.

Critici și controverse despre folosirea identităților culturale

Nu toți sunt de acord cu această cale artistică. Diverși artiști și activiști au exprimat dezbateri în mediul online despre implicațiile acestor creații tehnologice. Macanache, rapper român cunoscut, i-a scris lui Tom pe Instagram: „Caută un artist interpret să îți cânte piesele și lasă AI-ul, că e jale, oricât de bine ți-ar ieși piesele, le lipsește ceva și știm cu toții ce lipsește.” În plus, activista Alexandra Fin, care apără drepturile comunității rome, a comentat: „Este profund inuman ca o cultură marginalizată să fie folosită pentru a genera profit printr-un artist virtual. Artiștii romi sunt tratați ca inferiori, în timp ce o identitate romă virtuală, devine apreciată și profitabilă.” Criticile vizează, în esență, folosirea unor elemente culturale precum mândria națională sau identitatea etnică în scopuri comerciale, fără o conștientizare a sensibilității acestor teme.

Anonimatul și riscurile creatorului

Tom preferă să rămână anonim, nu din modestie, ci pentru că știe foarte bine limitările proiectului. El recunoaște că șansele ca Lolita să devină o artistă pe deplin independentă sunt minime. „Know that I’m just manipulating the algorithm,” explică, comparându-se cu Faust sau Mefistofel, figurile mitice care aleg să facă pacte periculoase pentru cunoaștere, dar plătesc prețul. În cenzura și incertitudinea mediului online, creatorul știe că succesul sau eșecul Lolitei depind de performanța algoritmului și de reacția publicului, nu de valoare artistică autentică.

Această creație artificială vorbește despre natura obsesiei moderne pentru creație – dorința de a face ceva inovator, dar fără un adevărat spirit creator. În timp ce Lolita are aparența unei vedete digitale și o personalitate atrăgătoare, în adâncul său rămâne un produs de code și imaginație, un simbol al inevitabilei autoreflecții asupra artei în epoca tehnologiei. În final, această poveste aprinde și mai mult discuțiile despre limitele și etica artei digitale, în timp ce creatorii continuă să împingă granițele între real și virtual.