Cât de mult plângem, de fapt? Un studiu ne oferă cifre surprinzătoare

Deși mulți dintre noi asociem plânsul cu o eliberare emoțională, cercetările științifice pe această temă sunt relativ puține. Un studiu recent, publicat în revista Collabra: Psychology, încearcă să ofere o evaluare mai riguroasă a efectelor plânsului emoțional. Rezultatele, obținute de o echipă de cercetători condusă de profesorul de psihologie Stefan Stieger de la Universitatea Karl Landsteiner din Austria, arată că frecvența și durata plânsului variază în funcție de gen și de factorii declanșatori.

Pentru a realiza studiul, cercetătorii au monitorizat 106 adulți din Austria și Germania timp de patru săptămâni. Participanții au fost rugați să-și evalueze starea emoțională la intervale regulate după fiecare episod de plâns, precum și la finalul fiecărei zile. Aproximativ 70% dintre participanți au fost femei, 25% bărbați, iar restul nu s-au identificat cu niciunul dintre aceste genuri.

Femeile plâng mai mult și mai mult timp decât bărbații

Studiul a arătat diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește frecvența și durata plânsului. Femeile au plâns aproape de două ori mai des decât bărbații, înregistrând o medie de 5,8 episoade de plâns pe lună, față de 2,6 la bărbați. De asemenea, episoadele de plâns ale femeilor au fost considerabil mai lungi, durând în medie 7,7 minute, comparativ cu 3,9 minute la bărbați.

Conform constatărilor, motivele pentru plâns variază și ele în funcție de gen. Bărbații au fost mai predispuși să plângă ca reacție la sentimente de neputință sau la filme triste. În schimb, femeile au plâns mai frecvent din cauza singurătății. Aproape 87% dintre participanți au raportat cel puțin un episod de plâns pe parcursul celor patru săptămâni, cele mai frecvente cauze fiind conținutul media.

Surprinzător, cercetătorii nu au identificat dovezi clare că plânsul oferă o ușurare emoțională imediată. Mai mult, în cazurile în care plânsul a fost cauzat de singurătate sau de senzația de copleșire, participanții au raportat stări emoționale mai negative. În schimb, lacrimile provocate de filme sau alte forme de media au fost asociate cu o scădere a emoțiilor negative. „Plânsul este un comportament uman de bază. M-a uimit faptul că există atât de puține studii realizate în condiții apropiate de viața reală”, a declarat profesorul Stieger.

Limitări și direcții viitoare de cercetare

Chiar dacă studiul oferă o perspectivă interesantă asupra plânsului, acesta are și limitări. Eșantionul a fost relativ mic și s-a bazat pe autoevaluări, care pot fi subiective. De asemenea, cercetătorii au subliniat că efectul eliberator al plânsului ar putea apărea abia după câteva zile.

„Deși designul studiului nostru a avut mai multe avantaje, nu am putut compara efectele plânsului cu cele ale reacțiilor emoționale similare fără plâns. Prin urmare, este dificil de stabilit în ce măsură rezultatele reflectă efectele specifice ale plânsului, și nu pe cele ale unei reacții emoționale intense în general”, au explicat cercetătorii.

În prezent, profesorul Stieger a declarat că nu sunt planificate alte studii pe acest subiect. Cu toate acestea, el consideră că metoda folosită de echipa sa ar putea fi aplicată și în alte cercetări, pentru a înțelege mai bine comportamentul uman.