Titlurile de doctor și salariile din administrație, vârful aisbergului austerității în învățământul superior

Guvernul României conturează un nou capitol în politica de austeritate aplicată în sistemul universitar și administrativ, anunțând planuri de restrângere a drepturilor financiare ale celor din învățământul superior. În centrul dezbaterii se află deținătorii titlului de doctor, despre care acum se pregătește o măsură legislativă ce le-ar putea restrânge considerabil veniturile, punând în discuție echitatea și sustenabilitatea finanțării cercetării și educației pe termen lung.

Salariile cu vechime relativă și indemnizațiile blocate de mai bine de patru ani

Se pare că cei care dețin titlul de doctor în învățământul superior se află la coada listei beneficiarilor de diferențe salariale, indemnizațiile lor fiind aceleași încă din 2018, în ciuda creșterilor constante ale salariului minim pe economie. Măsura impulsionată recent de Executiv aduce în prim-plan o problemă veche a sistemului universitar: namely, disparitatea salarială și lipsa de recunoaștere a eforturilor cercetătorilor și profesorilor universitari, în special celor cu studii superioare didactice și științifice.

Un proiect de lege recent propus în transparență scoate la lumină intenția guvernului de a limita sau chiar de a revoca anumite beneficii financiare pentru deținătorii titlului de doctor, punctând un compromis dificil între ajustarea cheltuielilor de stat și păstrarea motivației cadrelor didactice și de cercetare. În plus, nu doar salariile sunt vizate, ci și posibilitatea de a beneficia de anumite drepturi sau facilități financiare anterior considerate câștiguri meritate ale celor care contribuie la dezvoltarea cunoașterii și educației.

Contextul tensiunilor din sistemul superior românesc

Această inițiativă legislativă nu vine într-un vid de context. În ultimele luni, mediul academic și cercetarea au fost din ce în ce mai vocali în privința subfinanțării cronice, a salariilor nesatisfăcătoare, dar și a lipsei de sprijin pentru activitatea științifică la nivel național. În același timp, pe scena politică, ideea de austeritate a fost întărită de o nevoie tot mai acută de gestionare a deficitului bugetar și de ajustare a cheltuielilor publice.

Această abordare, însă, riscă să adâncească rănile deja existente. Potrivit mai multor experți, limitarea drepturilor financiare ale cercetătorilor și profesorilor cu titlul de doctor nu doar că va afecta motivația personală, ci și va pune în pericol performanța instituțiilor de învățământ superior, care trebuie să își păstreze relevanța națională și internațională. “Este o decizie contraproductivă, care va reducev motivația oamenilor de știință și a cadrelor didactice.” spune un profesor universitar.

Impactul asupra cercetării și educației

Întrebarea cheie rămâne: cine va fi afectat în final? Deocamdată, deținătorii titlului de doctor, insitituțiile de cercetare, dar în special cercetătorii tineri și cadrele didactice, care se află în fața unui posibil recul al evoluției lor profesionale. Într-un sistem în care resursele financiare sunt deja limitate și în plină criză de încredere, orice restrângere sau reducere a drepturilor financiare poate avea consecințe pe termen lung, atât pentru calitatea învățământului, cât și pentru capacitatea națională de a inova și de a rămâne competitiv în peisajul european și global.

Ultimele mișcări legislative anunță o chiar mai mare atenție asupra sistemului de cercetare și educație. Ministrul Educației a afirmat recent că prioritatea este “stabilitatea fiscală”, dar rămâne de văzut dacă această strategie va fi echilibrată cu nevoia de susținere a mediului academic, care atrage, în cele din urmă, resursele și talentul necesare pentru dezvoltare durabilă.

În timp ce pe scena politică se înțelege clar tensiunea dintre austeritate și nevoie de investiții în capitalul uman, sistemul universitar se pregătește, sub presiune, să facă față unor reforme care, dacă vor fi implementate fără o consultare reală, riscă să deturneze misiunea fundamentală de a forma și sprijini cercetarea națională. În această combinație de presiuni și provocări, un lucru este cert: viitorul învățământului superior românesc depinde în mare măsură de deciziile luate în aceste săptămâni.