Bivolii, o comoară uitată a fermelor românești, în pericol de a dispărea din peisajul agricol

De-a lungul secolelor, bivolul a fost o prezență constantă în peisajul rural din România, contribuind semnificativ la economia și tradițiile agricole ale țării. Astăzi, însă, aceste animale sunt tot mai rare, pe fondul declinului numărului lor în fermele autohtone. În timp ce alte specii domestice au beneficiat de programe de sprijin sau modernizare, bivolii se confruntă cu un destin tot mai incert, riscând să devină relicve ale unei epoci trecute.

Declinul numerelor și cauzele principale

Potrivit specialiștilor, numărul bivolilor de pe plaiurile românești a înregistrat o scădere semnificativă în ultimele decenii. Dacă în trecut, aceste bovine erau esențiale pentru muncă în teren, pentru producția de lapte și carne, acum această prezență a fost înlocuită, în mare parte, de vacile domesticite într-un mod mai modern și economic. Față de vaci, bivolii au o perioadă de creștere mai lungă, ceea ce i-a făcut mai puțin atractivi pentru fermieri, mai ales în contextul crizei economice și al schimbărilor din agricultură.

“Unul dintre principalele motive pentru care bivolii au fost înlocuiți a fost perioada de creștere mai lungă comparativ cu vacile,” explică specialiștii din domeniu. “În plus, lipsa unui sprijin concret pentru fermierii care doresc să păstreze aceste animale, precum și dificultățile în întreținerea și valorificarea lor, au contribuit la reducerea numărului lor.”

Această tendință negativă este agravată și de lipsa inițiativelor pentru promovarea și conservarea raselor autohtone de bivoli, o realitate considerată de mulți ca fiind o pierdere culturală și economică. În trecut, bivolul era atât o resursă pentru lapte de calitate superioară, cât și un animal de lucru, dar odată cu modernizarea agriculturii, aceste roluri au fost preluate de echipamente și tehnologii mai eficiente, relegând bivolii pe plan secund.

Importanța păstrării biodiversității și potențialul economic

Specialiștii în biodiversitate agricolă atrag atenția asupra faptului că păstrarea raselor autohtone, precum bivolul, are o valoare deosebită nu doar din punct de vedere cultural, ci și economic. Acești erbivori sunt adaptați condițiilor locale, fiind rezistenți la boli și solicitări specifice terenurilor de pe lângă fluviu sau în zonele umede, unde alte animale se descurcă mai greu.

“În plus, bivolii pot contribui la diversificarea ofertei din domeniul produselor tradiționale românești, precum brânza, laptele sau carne de calitate premium,” subliniază experții în domeniu. “Păstrarea biodiversității animale înseamnă conservarea identității noastre rurale și deschiderea spre piețe de nișă, mai ales în contextul creșterii interesului pentru produse naturale și tradiționale.”

Pe de altă parte, există și inițiative, dar la scară limitată, de reînviere a interesului pentru bivoli, inclusiv prin proiecte europene și campanii de promovare a ecoturismului agricol. Unele ferme încearcă să recupereze și să încurajeze fermierii să crească bivoli, pentru beneficiile lor multiple, dar aceste eforturi sunt încă timid dezvoltate.

Ce urmează pentru bivoli în România?

Deși situația actuală pare sumbră, perspectivele nu sunt total fără speranță. Agricultura tradițională din zonele umede și delte, precum Delta Dunării, pot deveni din nou zone privilegiate pentru creșterea bivolilor, dacă se vor implementa programe de sprijin și promovare. În plus, interesul crescut pentru produsele naturale și sustenabilitate ar putea aduce un nou val de fermieri interesați de valorificarea biodiversității autohtone.

Așadar, salvarea bivolilor nu implică doar conservarea unei specii, ci și păstrarea unei părți integrale din identitatea rurală a României. În fața provocărilor economice și sociale, comunitățile locale, alături de autorități, trebuie să conștientizeze importanța protejării acestor animale, pentru ca patrimoniul natural și cultural al țării să nu se piardă pentru următoarele generații.