Consiliul General al Municipiului București a dat un semnal clar: nu intenționează să aprobe majorarea tarifelor pentru biletele de transport în comun, respingând astfel inițiativa primarului general Ciprian Ciucu. Decizia, luată în ședința recentă, marchează prima înfrângere politică importantă pentru edil, de când a preluat conducerea orașului. În timp ce primarul și susținătorii săi argumentează că scumpirea ar fi un pas necesar pentru salvarea Societății de Transport București (STB) de la colaps, consiliul semnalează o rezistență clară față de măsura propusă.

Cum s-a ajuns aici? Pentru a justifica o majorare cu 66% a tarifelor de transport, Ciprian Ciucu a invocat dificultăți financiare acute ale STB. Potrivit lui, societatea se află în pragul insolvenței, fapt ilustrat de datoriile exorbitante și de un buget de funcționare epuizat. El susține că, dacă situația nu va fi remediată, societatea riscă să intre în faliment, afectând direct milioane de bucureșteni care depind zilnic de transportul public.

Decizia de a respinge scumpirea a fost susținută de majoritatea consilierilor generali, în special cei din opoziție. Doar 23 de aleși au votat favorabil, în timp ce cinci s-au pronunțat împotrivă și 22 s-au abținut. Votul a arătat sprijinul pentru menținerea tarifelor actuale, majoritatea consilierilor din PSD și PUSL optând pentru neutralitate, fără a sprijini explicit creșterea tarifelor.

Susținătorii acestei decizii, inclusiv primarul Ciprian Ciucu, afirmă că majorarea tarifelor nu poate fi o soluție eficientă, dacă nu sunt înlocuite și sau corectate deficiențele structurale ale societății. Într-un interviu recent, el a explicat că “STB are 193 de directori, câți controlori, și 2.500 de angajați în zona administrativă. Nici o societate comercială privată nu are o așa organizare.” La rândul său, el consideră că problema majoră o reprezintă prestarea serviciului la un cost excesiv, cu subvenții uriașe, fiind nevoie de reforme structurale și de un management eficient pentru a evita colapsul.

Primarul a justificat totuși necesitatea creșterii tarifelor prin dorința de a evita ca STB să intre în insolvență, explicând că “mărirea era necesară ca un mic aport, o mică gură de oxigen”. În același timp, el a cerut un audit riguros pentru a înțelege unde se pierd banilor publici și a evalua dacă societatea poate fi redresată. De asemenea, el a recunoscut că un tarif mai mic nu poate acoperi decât 17% din costurile serviciului, celelalte fiind suportate din subvenții, iar aceste cheltuieli sunt pur și simplu prea mari pentru actuala structură a companiei.

Contextul economic a fost invocat și de cei care se opuneau creșterii tarifelor, inclusiv liderul de grup al consilierilor AUR. Acesta a menționat că “Se opun și pentru că nu se fac restructurări la societatea de transport”, calificând situația ca fiind una de “organizație excesiv de birocratică”. În cele din urmă, subiectul s-a blocat, cu majoritatea consilierilor preferând să rămână în neutralitate sau să exprime opoziția silentă.

Un alt aspect esențial este situația critică a societății de transport în ansamblul ei. Ciprian Ciucu a semnalat că, pentru a nu ajunge în colaps financiar, e nevoie de soluții concrete și de reforme corespunzătoare, însă acestea întârzie să se materializeze. La nivelul curent, STB se confruntă cu datorii record, de aproximativ 50 de milioane de euro, și cu o criză critică de lichidități, operând doar cu resurse limitate pentru plata salariilor și furnizorilor.

De altfel, situația societății de transport nu rămâne un simplu subiect de dezbatere politică. Potrivit unor surse din interior, managementul este afectat de o controversată încrengătură politică, iar controalele fiscale și auditările anterioare au scos la iveală nereguli grave, inclusiv riscul unor fraude.

Pentru moment, decizia consiliului de a nu aproba scumpirea biletelor de transport pare a indica o perspectivă de stagnare sau chiar agravare a crizei în transportul public din capitală. În același timp, primăria continuă să caute soluții pentru restructurare, însă răbdarea publicului și a operatorilor pare să se epuizeze, iar orașul rămâne în așteptarea unor decizii care să pună pe baze solide infrastructura de transport, vitală pentru viața urbană.