Un concept inovator propus pentru siguranța aeronautică, finalizat recent în cadrul James Dyson Award, introduce ideea unui sistem de airbaguri externe pentru avioane, coordonate de inteligență artificială. Această tehnologie, denumită temporar Project Rebirth, are ca scop reducerea riscurilor fatale în caz de prăbușire, promițând o protecție rapidă și eficientă în timpul impactului.

Implementarea actuală a sistemului se bazează pe o rețea de senzori și algoritmi AI care monitorizează parametri de zbor precum altitudinea, viteza și starea motoarelor. În cazul în care se detectează o impactoare iminentă, la sub 3.000 de picioți, sistemul declanșează umflarea airbagurilor în câteva secunde. Acestea învelesc avionul ca un cocon, distribuind energia la contactul cu solul și reducând traumatismul pasagerilor.

De asemenea, proiectul prevede utilizarea de fluide cu întărire la impact în pereți și scaune, precum și thruster-e cu gaze pentru stabilizare și frânare suplimentară. O caracteristică de interes este posibilitatea de retrofit, astfel că sistemul ar putea fi montat pe avioane existente, nu doar pe modele noi.

În privința provocărilor tehnice, primul obstacol major ține de rezistența materialelor gonflabile la forfecări, abraziuni și perforări, având în vedere energii foarte mari implicate în impact. Aerodinamica aeronavelor, plus volumul și masa suplimentare ale containerele de airbag, pot afecta performanțele și întreținerea. În plus, un risc semnificativ vizează declanșările false, care ar putea crea riscuri și mai mari decât cele evitate.

Pentru ca sistemul să poată fi certificabil, trebuie trecute cu succes zeci de teste complexe, de la impact și simulări, la verificări și validări de către organismele de reglementare precum EASA sau FAA. Aviația occidentală pune accent pe prevenție și siguranța la nivelul cabinei, iar un sistem extern radical de protecție reprezintă o schimbare de paradigmă, solicitând dovezi solide de performanță.

Proiectul este în prezent în stadiul de concept finalist, urmând pași concreți spre prototipare și testări pe scale diferite. În același timp, cercetările trebuie orientate spre evaluarea aplicabilității în scenarii reale, precum zborurile pe piste scurte sau deasupra terenurilor montane, pentru a analiza impactul asupra costurilor și implementării.

Riscurile și beneficiile acestui sistem trebuie analizate atent înainte de adoptare. În timp, dacă se va demonstra fiabilitatea și durabilitatea, soluția ar putea deveni o opțiune de nișă pentru avioanele expuse unor riscuri sporite.

Este esențial ca evoluțiile din domeniu să fie monitorizate constant, pentru a înțelege dacă astfel de tehnologii pot deveni parte integrantă a siguranței aeronautice.