Legendele Romei: Amadei, Cordova, Di Bartolomei, Pruzzo și De Rossi în fața mamei Roma

Fiecare fotbalist are o poveste unică legată de echipa pe care o reprezintă, dar puțini pot rivaliza cu legătura emoțională dintre jucătorii istorici ai Romei și clubul giallorosso. Amedeo Amadei, Ciccio Cordova, Agostino Di Bartolomei, Roberto Pruzzo și Daniele De Rossi sunt exemple elocvente, fiecare având parte de momente unice în carierele lor, uneori fiind nevoiți să se confrunte cu echipa care le-a marcat viețile.

Dilemele unei inimi împărțite

Amadei, cunoscut și sub numele de „Fornaretto”, a fost un simbol al primei candidaturi la titlu a Romei în 1942. Crescut în rândurile academiei giallorosse, el a purtat cu mândrie tricoul echipei sale timp de aproape un deceniu. „Când am trecut la Inter și apoi la Napoli, i-am spus clar: dacă jucăm împotriva Romei, eu nu voi juca. Nu pot să îmi trădez mama”, a declarat Amadei despre legătura sa strânsă cu clubul. Momentul în care a fost nevoit să joace împotriva fostei sale echipe s-a soldat cu o prestație ștearsă, o dovadă a conflictului lăuntric.

Aceeași situație a fost întâlnită și de Ciccio Cordova, un alt jucător emblematic al Romei. Deși a fost capitanul echipei pentru peste 200 de partide, conflictele cu președintele Anzalone l-au determinat să se transfere la Lazio. “Când am jucat în derby uri, simțeam că nu pot da totul împotriva echipei care m-a format”, își amintește Cordova. Această tensiune emoțională a fost vizibilă pe teren, unde prestațiile sale au fost adesea afectate de amintirile legate de vechea sa echipă.

Iubirea și despărțirea de Roma

Povestea lui Agostino Di Bartolomei este poate cea mai emoționantă. Crescut în culorile Romei, a câștigat alături de echipă titlul în 1983, dar despărțirea sa de clubul iubit a fost tumultoasă. Transferul său la Milan a condus la o confruntare plină de intensitate pe teren, unde fanii nu l-au primit cu brațele deschise. “M-am simțit trădat și dezamăgit”, a spus Di Bartolomei, amintind de momentele dificile din cariera sa. Rapoartele sugerează că plecarea sa a fost marcată de ambiții și afectațiuni personale, renunțând la un legătura puternică ce s-a transformat în dueluri dese pe teren.

Roberto Pruzzo a trăit o experiență similară. Jucător de bază în perioada de glorie a echipei, Pruzzo a marcat 106 goluri în decursul a zece ani. Apoi, la plecarea spre Fiorentina, s-a lovit de aceeași dilemă emoțională când a avut ocazia să joace împotriva fostei echipe. “Odată ce ai îmbrăcat acel tricou, ești legat de el pentru totdeauna”, a afirmat Pruzzo, subliniind intensitatea trăirilor pe teren.

O nouă eră pentru De Rossi

Actualul antrenor al Genoa, Daniele De Rossi, a crescut și el având o iubire profundă pentru Roma. După aproape două decenii de carieră petrecută în roș-galben, el își îndreaptă acum atenția către un alt club, având obligația de a înfrunta echipa sa de suflet. “Mi-aș fi dorit să pot dedica întreaga carieră Romei”, a declarat De Rossi, vorbind despre regretele sale. Cu un ochi critic acum, privirile sale sunt împărțite între dorința de succes profesional și dragostea pentru clubul care l-a format.

Înfruntarea sa cu Roma ca antrenor a fost o experiență plină de emoții, un moment de cotitură în cariera sa. „Când Roma câștigă, mă bucur, dar acum o fac ca un rival”, recunoaște De Rossi, dând glas complexității trăirilor sale. Fie că pe teren sau de pe bancă, legăturile cu Roma rămân un subiect de reflecție pentru acești mari jucători.

Poveștile acestor legende ale Romei ne amintesc că, indiferent de secol sau de echipă, fotbalul este mai mult decât un joc – este o chestiune de inimă și loialitate.