Diferențele în accesul la încălzire din Uniunea Europeană rămân evidente, cauzând îngrijorare în rândul celor mai vulnerabili cetățeni. În timp ce unele state se confruntă cu provocări majore în asigurarea unei temperaturi confortabile în locuințe, România se află în fracțiunea țărilor cu cele mai mari probleme în acest domeniu, situându-se peste media europeană a populației care nu își poate încălzi corespunzător locuințele.

România, fruntașă în topul problematicilor legate de încălzire

Potrivit celor mai recente date, în 2024, aproape 20% din populația României nu a reușit să mențină o temperatură adecvată în propriile case, o cifră care plasează țara noastră peste media europeană de 9,2%. În comparație cu alte state din UE, unde eforturile de sprijin social și programele de modernizare a rețelelor termice au fost mai consistente, România încă se confruntă cu dificultăți structurale și financiare în asigurarea unei încălziri corespunzătoare pentru cei vulnerabili.

Disparitățile între state și motivele din spatele cifrelor

Situația diferențează considerabil între statele membre. În timp ce nordul și vestul Europei beneficiază de rețele de gaz și soluții de eficiență energetică avansate, în sud și est, inclusiv în România, multe locuințe sunt nereabilitate termic sau izolate insuficient. Acest fapt duce la pierderi considerabile de căldură, dar și la costuri suplimentare pentru familiile cu venituri reduse.

Experții subliniază că una dintre principalele cauze ale situației din România o reprezintă insuficiența fondurilor alocate pentru reparații și modernizări ale sistemelor de încălzire, predilectie fiind pentru zonele rurale și pentru microregiunile urbane dezavantajate. În condițiile în care prețurile energiei continuă să crească, această problemă se acutizează, afectând direct calitatea vieții și sănătatea populației.

Impactul social și politic al problemei încălzirii

Lipsa accesului la încălzire nu are doar consecințe pe termen scurt, ci și impact asupra sănătății și confortului cetățenilor. Persoanele vulnerabile, precum vârstnicii și familiile cu venituri foarte mici, sunt expuse riscului de hipotermie și altor complicații medicale, mai ales în sezonul rece. În plus, această situație pune presiune pe autorități și pe sistemele de asistență socială, solicitând soluții pe termen lung.

Pentru guvernele locale și centrale, provocarea rămâne de a echilibra bugetele și de a implementa programe eficiente de sprijin. În timp ce unele state din Europa au reușit să implementeze masiv izolații termice și controale gratuite, altele, inclusiv România, încă luptă cu lipsa acestor resurse.

Perspective și măsuri viitoare

Pe măsură ce sezonul rece devine tot mai sever, preocuparea pentru soluții sustenabile și eficiente crește în rândul decidenților politici și al specialiștilor în domeniu. Actualele cifre arată că eforturile trebuie intensificate pentru a elimina disparitățile și pentru a reduce numărul celor lipsiți de confortul minim de încălzire.

Proiectele de modernizare a rețelelor de încălzire și alte inițiative menite să ofere sprijin financiar și tehnic populației defavorizate trebuie să primească prioritate. În contextul crizei energetice globale și al scăderii resurselor, adaptarea și eficientizarea sistemelor de încălzire reprezintă nu doar o chestiune de confort, ci și de sănătate publică și echitate socială, ceea ce impune o implicare mai pronunțată a tuturor factorilor de decizie.

În condițiile actuale, speranța este ca eforturile concertate ale statului și ale comunităților locale să reducă aceste inegalități, iar în anii următori, să vedem o îmbunătățire semnificativă în accesul la încălzire pentru cei mai vulnerabili.