Moartea lui Tarr Béla: Părăsim o legendă a cinematografiei maghiare

Tarr Béla, unul dintre cei mai influenți regizori ai cinematografiei maghiare, a decedat la vârsta de 70 de ani, în urma unei lungi și cumplite boli. Anunțul tragic a fost făcut de familia sa, care a cerut respectarea intimității în aceste momente dificile. “Mély fájdalommal tudatjuk”, s-a scris în comunicatul trimis redacției, exprimând durerea profundă a celor dragi regizorului.

Tarr este cunoscut pentru filmele sale inovatoare și vizionare, cum ar fi „Sátántangó” și „Werckmeister harmóniák”, care au transformat percepția asupra filmului maghiar pe scena internațională. Aceste opere sunt considerate autentice capodopere ale cinematografiei mondiale, fiind incluse în topul celor mai bune 250 de filme, conform revistei Sight & Sound.

O carieră marcată de distincții

De-a lungul carierei sale, Tarr a primit numeroase premii și distincții prestigioase, precum Balázs Béla-díj în 1983 și Kossuth-díj în 2003. La acestea s-au adăugat medalia de onoare a Republicii Ungaria și titlul de „Magyar Kultúra Követe” în 2010. În 2023, Tarr a fost onorat cu un premiu pentru întreaga carieră din partea Academiei Europene de Film, o recunoaștere a impactului său asupra artei cinematografice.

„Filmarea este un act de existență pentru mine”, a declarat Tarr într-un interviu din anii ’80, evidențiind viziunea sa artistică. Stilul său unic, caracterizat prin cadre lungi și o narațiune contemplativă, a făcut din el un promotor al unei forme de filmare care sfidează normele comerciale.

Legătura cu literatură: Colaborarea cu Krasznahorkai

Una dintre cele mai fructuoase colaborări ale sale a fost cu scriitorul László Krasznahorkai. Această asociere a dus la crearea unor filme care captează esența umanității și a existenței. „Am simțit că ar trebui să ne cunoaștem mai bine”, a spus Krasznahorkai, amintind de întâlnirea lor inițială și legătura creativă care s-a dezvoltat ulterior.

„Sátántangó” a devenit o referință culturală, o operă durabilă care explorează degradarea și speranța într-o comunitate izolată. Filmul, care durează peste șapte ore, este mai mult decât o simplă poveste; este o meditație asupra vieții și a alegerilor umane.

Un artist angajat, chiar și după retragere

După terminarea filmului „A torinói ló” în 2011, Tarr s-a retras din activitatea de regizor de lungmetraj, dar nu și din lumea artei. A continuat să creeze instalații artistice și să susțină cursuri de film și ateliere în întreaga lume. Chiar și în absența filmării, vocea sa a rămas activă în dezbaterile despre industria filmului din Ungaria.

În ultimele sale discuții, a crititat deschis deciziile din industria cinematografică și a pledat pentru o mai mare susținere a valorilor artistice și culturale. „Cinematografia trebuie să fie sprijinită de fiecare guvern pentru a asigura o cultură vie”, a afirmat el, subliniind importanța filmului ca formă de artă.

Traseul cinematografic al lui Tarr Béla rămâne o sursă de inspirație pentru tineri regizori și iubitorii de artă de pe întreg mapamondul. Moartea sa marchează o pierdere semnificativă pentru cultura maghiară și pentru toți cei care apreciază arta cinematografică autentică.