Ziua pompierilor, marcată pe 13 septembrie, își are originea în bătălia eroică din Dealul Spirii, din 1848, când pompierii militari au apărat Revoluția din Țara Românească împotriva forțelor otomane. Această zi are un rol semnificativ în recunoașterea contribuțiilor și sacrificiilor acestora în istoria României.

În anul revoluționar 1848, mișcarea a prins avânt în întreaga Europă, inclusiv în Principatele Române. În Țara Românească, războiul a început în iunie, culminând cu intrarea trupelor otomane în București pe 13 septembrie. Orașul a fost atacat de generalul Fuad Pașa, iar forțele românești, conduse de colonelul Radu Golescu, s-au pregătit să apere Capitala.

Cu o zi înainte, Golescu a ordonat desfășurarea subunităților în Dealul Spirii. Pe 13 septembrie, pompierii au primit drapele noi, care au întărit moralul lor. Aceștia, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, au luptat cu curaj împotriva unui adversar superior numeric, înfruntând un conflict soldat cu pierderi mari, eveniment ce a intrat în istorie sub numele de „baia de sânge de la București”.

Acest act eroic nu doar că subliniază curajul pompierilor, dar a dus și la proclamarea zilei de 13 septembrie ca Ziua pompierilor, în 1997. De asemenea, a fost ridicat Monumentul Eroilor Pompieri la București pentru a onora sacrificiul acestora.

Anual, pe 13 septembrie, se organizează ceremonii și manifestări pentru a comemora aceste evenimente. De asemenea, pompierii români participă la misiuni internaționale, contribuind la asistența forțelor de intervenție ale altor state din Uniunea Europeană și NATO.

Ziua pompierilor rămâne un simbol al dedicării și curajului, subliniind importanța acestei profesii în societate. Cercetarea și cunoașterea istoriei pompierilor militează pentru o apreciere mai profundă a sacrificiilor lor de-a lungul timpului.